► „Ofer servicii de avocatură, că m-am uitat la filmul ”Blonda de la drept” când eram în liceu și sunt pasionată… Vreau să dau lumii mai mult din pasiunea mea!!! Nu am studii, dar, în fond, la ce-ți trebuie?”
► „Ofer servicii de arhitectură, că-s pasionată de clădiri. Nu am studii, dar m-am uitat la un filmuleț pe youtube despre cum se construiesc clădirile, așa că vreau să dau lumii mai mult din pasiunea mea!”
► „Ofer servicii de asistență medicală, pentru că iubesc să ajut oamenii. Nu am studii, dar iubesc oamenii, așa că vreau să dau lumii din pasiunea mea!”
► „Ofer servicii stomatologice, căci iubesc să curăț carii! Nu am studii, dar am tot fost pe la dentist și pare ușor, motiv pentru care vreau să dau lumii din pasiunea mea!”
► „Ofer servicii de ginecologie, pentru că militez pentru sănătatea femeilor. Nu am studii, dar am învățat câte ceva despre funcțiile și bolile aparatului genital feminin și vreau să dau mai departe lumii din pasiunea mea!”
► „Ofer servicii de IT, pentru că sunt pasionată de tehnologie. Nu am studii, dar m-a fascinat când am auzit despre limbajele de programare Java, C++, Angular. Nu am lucrat niciodată și habar nu am cum se scrie un cod, însă sunt atât de pasionată încât vreau să dau lumii din pasiunea mea!
► „Ofer cursuri de înot pentru copii. Nu știu să înot, nu am făcut niciun curs de înot, dar iubesc copiii și vreau să dau lumii mai mult din pasiunea mea!”
►BONUS! Ofer servicii de dezvoltare personală și autocunoaștere, vindecarea traumelor și a copiilor interiori! Nu am terminat psihologia, nu am nicio formare în psihoterapie care să mă abiliteze să fac asta, dar iubesc oamenii, sunt pasionată de psihologie, am fost pe la niște ateliere de dezvoltare personală, am citit niște cărți și am lucrat atât de profund cu mine încât vreau să dau mai departe din pasiunea mea! În fond, cine zice că trebuie să mai ai și studii dacă tu simți că ai har și știi să asculți oamenii?
Și tot așa pot să continui…
Ce vreau să spun, de fapt, cu toate exemplele de mai sus este că mă tot întreb și nu reușesc că îmi dau seama în ce moment practicarea terapiei a devenit o ”modă” pe care o poate face oricine, pe principiul că e „pasionat”, că vrea să își depășească niște frici ori credințe limitative despre sine. Și iar mă întreb și nu știu în ce moment s-a înțeles că nu trebuie să ai studii de psihologie pentru a o practica?
Tot cu tristețe mă întreb când au devenit psihologia și psihoterapia atât de ”ușoare”, ajungând să fie la-ndemâna oricăror pseudo-specialiști care vindecă traume peste traume, copii interiori răniți, anxietăți și depresii, te ajută să te dezvolți personal și să te cunoști pe tine, deși ei nu au pic de studii pentru asta.
Am întâlnit mulți oameni care mi-au spus că sunt pasionați de psihologie, dar care nu practicau. Totuși, e necesar să înțelegem că există o diferență majoră între a fi pasionat de psihologie și a o practica. Să spui că lucrezi cu „copilul interior” al oamenilor doar pentru că sună bine sau pentru că ai fost la un curs unde ai lucrat tu cu „copilul tău interior” și ți s-a părut mișto nu înseamnă că te denumești, automat, specialist.
Iubesc oamenii și cred cu tărie că e loc pentru noi toți pe lumea asta. Și mai cred că putem să facem multe, dar trebuie să ne Pregătim, să ne educăm pentru acel ceva ce ne place sau ne pasionează. Nu e suficient să ne placă. Trebuie să și învățăm cum să-l facem.
În ziua de astăzi, suntem la un buton distanță de o denumire pe care vrem ca social media să o arate lumii. Cunosc o persoană la profilul căreia scrie ”TERAPEUT”, dar ultimele ei studii absolvite sunt cele de liceu. Dar este terapeut? Este… sau, cel puțin, așa arată lumii.
Mă întreb dacă te-ai duce să te tratezi la un medic care a participat doar la un workshop de 3 zile, fără nicio facultate, fără niciun fel de pregatire academică acreditată?
Mă mai întreb dacă ți-ai lăsa copilul să facă înot cu un antrenor care nu știe să înoate?
Cel mai probabil că vei răspunde cu NU. La fel aș răspunde și eu. Din acest motiv, te rog mult să ai grijă și cum îți alegi terapeutul, pentru că sănătatea ta mintală are nevoie de grija ta și de alegerea ta conștientă.
Nu știu ce altceva să fac ca să opresc lipsa de asumare profesională și înșelăciunea, altceva decât să te rog ca, înainte de a apela la un psiholog, psihoterapeut, consilier psihologic să ai în vedere că este dreptul tău să soliciți date referitoare la competențele lui:
► trebuie să aibă studii de formare în specialitatea pe care o practică: în psihologie este nevoie de cel puțin 3 ani de studii de Licență + 2 ani de master/formare într-o specialitate
► trebuie să aibă acreditare (pentru psihologi poți consulta Registrul Unic al Psihologilor – RUP de pe site-ul Colegiului Psihologilor din România www.copsi.ro)
► verifică expertiza lui în domeniu, cu ce cazuri și problematici a lucrat în trecut, eventual pe pagina lui profesională (site) sau un CV
► verifică ce recomandări are. O secțiune de recomandări/recenzii ar trebui să găsești și pe site-ul lui sau pe pagina din social media
► desigur, dacă știi pe cineva care îl cunoaște, cere o părere sau mai multe.
Alege-ți conștient terapeutul! Conștient, asumat și corect” Nu-ți lăsa nevoile, emoțiile, gândurile și preocupările la-ndemâna oricui! ☼
Ps.Și dacă ești interesat și de cum să alegi un psiholog de copii potrivit pentru copilul tău, îți recomand să accesezi acest articol super fain scris de psihologul Andreea (Abe) Neagu, un specialist în sănătate mintală pe care eu îl recomand cu încredere și drag!