Terapeutul nu va face terapie cu tine în parc, la cosmetică, pe stradă sau în supermarket!
Vacanțele alături de oameni care se arată curioși de ceea ce înseamnă munca psihoterapeutului mă surprind și, deși uneori nu am chef (pentru că prefer să mă relaxez uitându-mă la ”cai verzi pe pereți” ori la peisaje sau să îmi las mintea să zburde aiurea), investesc ceva energie ca să clarific ceea ce se cere a fi clarificat. Cu atât mai mult cu cât aud, din păcate, din ce în ce mai multe povești neplăcute despre specialiști în sănătate mintală care au dificultăți în crearea unui cadru terapeutic. Despre ce se întâmplă dincolo de ușa care se închide în urma specialistului nu pot să îmi dau cu părerea, pentru că nu știu prea multe (decât ce mi-au auzit urechile din poveștile oamenilor), însă pot doar să sper că specialiștii în cauză vor încerca, pe cât posibil, să urmărească binele clientului/beneficiarului/pacientului.
Și pentru că am pomenit de vacanță, la ultima avută în Kefalonia, una dintre persoanele din grupul cu care am călătorit mi-a pus niște întrebări referioare la câteva aspecte legate de practica psihoterapeutului. Firește, întrebările acestea m-au motivat să scriu acest text astăzi. Redau câteva dintre ele:
- Este în regulă ca terapeutul să te invite la o cafea sau la o plimbare prin parc, spunând că aceasta este o primă ședință de psihoterapie?
- Este în regulă ca terapeutul să facă terapie în timpul unor drumeții montane sau pe un grup de whatsapp, deși grupul nu este de terapie/suport terapeutic?
- Este în regulă ca terapeutul să întârzie la ședințe, să schimbe ora ședinței când are chef, fără să te întrebe dacă poți și tu, să nu te anunțe că nu mai ajunge la cabinet, apoi să plece în concediu și, după ce revine, să îți spună că prețul ședinței s-a mărit?
De asemenea, tot în scrierea de astăzi voi aduce în discuție și reversul. Adică situația în care se întâmplă ca o persoană să solicite servicii psihologice în medii/cadre necorespunzătoare actului terapeutic. Nu de puține ori mi s-a întâmplat (și cred că mulți colegi de breaslă empatizează mult cu mine pe acest subiect) să fiu solicitată (direct sau indirect) să fac „terapie” în cadre extrem de nepotrivite pentru practica terapeutică: la ghișeul de la bancă, pe plajă, la cosmetică, la petreceri…
Atât întrebările enumerate mai sus, cât și solicitarea terapiei în cadre nespecifice actului terapeutuic au legătură cu setarea cadrului terapeutic, fie că solicitarea vine din partea terapeutului, fie că vine din partea clientului. Aș începe cu a-ți spune că ambele au un numitor comun: responsabilitatea terapeutului de a seta cadrul terapeutic. Și poate vei zice: ”Bine, bine, dar dacă omu′ îl solicită pe terapeut în locuri în care nu trebuie, de ce e vina terapeutului??!!! ” Și îți voi răspunde că nu, nu e vina lui, dar este responsabilitatea și unul dintre rolurile terapeutului să traseze limite, să susțină și să ofere informații despre importanța unui cadru terapeutic specific, pentru a fi posibilă psihoterapia. Aș îndrăzni să o numesc chiar prima formă de intervenție a psihoterapeutului, cea în care setează un prim element important necesar în stabilirea cadrului terapeutic. Poate fi, totodată, și o formă de învățare pentru persoana respectivă: respectarea și asumarea limitelor prin co-reglare cu terapeutul.
Acum, eu pot să înțeleg niște nevoi ale oamenilor ce apar atunci când ”dau nas în nas” cu un psiholog sau cu orice alt specialist. Una dintre ele este aceea de reconfortare psihică imediată. De pildă, când stăm la masă cu un medic, în alte medii decât cele profesionale, parcă ne vine să îi spunem că avem o problemă de sănătate, apoi să îi cerem să ne spună din ce cauză s-a întâmplat și să solicităm sugestii de tratament. Dar dacă sunteți la o petrecere sau orice alt eveniment care nu are legătură cu mediul profesional, ar fi bine să nu faci asta. Excepție o fac situațiile în care ești la un eveniment care presupune fix acest lucru: să întrebi un specialist despre problema ta.
Revenind la solicitarea serviciilor unui terapeut în cadre nepotrivite, trebuie să îți spun că:
- Terapeutul nu va face terapie, spunându-ți de ce nu vrea copilul tău să își facă temele acasă, în timp ce acesta se află la cosmetică: îl tunzi, îi faci unghiile ori îl epilezi; mna, e și el om și are și el aceleași nevoi de îngrijire personală ca și tine. Mi s-a întâmplat!
- Terapeutul nu va face terapie la ghișeul de la bancă, spunându-ți de ce soțul sau soția ta a ales divorțul sau de ce soțul/soția a fost infidel/infidelă, în timp ce el are nevoie să rezolve anumite probleme de ordin bancar. Și asta mi s-a întâmplat!
- Terapeutul nu va face terapie ca să te ajute să afli de ce nu te înțelegi bine cu familia, ori cu alte rude, ori ca să afli ce vrei să faci cu viața ta, în timp ce el se află la o petrecere și vrea sa se distreze, să danseze, să se relaxeze. Și asta mi s-a întâmplat!
Și nu pentru că nu este interesat de problemele prin care treci, ci pentru că solicitarea vine în cadre total nepotrivite și nespecifice cadrului terapeutic. E ca și cum un stomatolog ar merge la bancă ca să își deschidă un cont și i-ai cere să se uite în gura ta ca să îți curețe cariile. Sau ca și cum ai întâlni un ginecolog la o nuntă și i-ai cere să te consulte. Nu ai face asta, nu-i așa?
De partea cealaltă, adică a terapeutului, trebuie să știi că:
- Terapeutul nu te va invita la o plimbare prin parc ca să „stați de vorbă”
- Terapeutul nu te va invita la o cafea ca să faceți terapie
- Terapeutul nu va ieși cu tine la o țigară pe balcon ca să te ajute în gestionarea anxietății
- Terapeutul nu va face terapie nici în lavandă, nici pe munte, nici în pădure, oricât de frumos ar fi! Doar dacă terapeutul are un cabinet într-un lan de lavandă, la munte sau în pădure 😊
Desigur, sunt și excepții! Dar acestea nu încalcă normele de conduită și etică profesională și se referă la acele situații în care clientul/pacientul/beneficiarul este imobilizat la pat (în spitale, centre, la domiciliu etc) sau are alte dificultăți de deplasare din motive medicale. Dar nu, nu la acestea mă refer aici!
- Terapeutul nu va modifica ziua, ora, onorariul după bunul plac, fără să te consulte în prealabil. Acesta trebuie să îți comunice, și oral, dar și în scris (prin contractul de prestări servicii psihologice) în ce condiții și obligații (pentru ambele părți) se pot face modificări ale zilelor, orelor și onorariului. De pildă, o clauză contractulă referitoare la modificarea zilei și orei ar putea suna cam așa: ” Orice intenție de modificare sau anulare a zilei și orei ședinței va fi comunicată furnizorului cu cel puțin 24 de ore înainte. În caz contrar, beneficiarul are obligația plății integrale a ședinței de la data și ora stabilite”, respectiv ”Orice intenție de modificare sau anulare a zilei și orei ședinței va fi comunicată beneficiarului cu cel puțin 24 de ore înainte. În caz contrar, furnizorul are obligația de a-i oferi beneficiarului a ședință gratuită”. Iar referitor la modificarea onorariului, o clauză ar putea suna cam așa: ”Onorariul poate fi modificat cu condiția anunțării, în prealabil, cu minim 30 de zile calendaristice”. Cu alte cuvinte, niciun terapeut nu ar trebui să te anunțe că de mâine se schimbă tariful.
Actul terapeutic necesită un spațiu special amenajat pentru servicii de consiliere psihologică și psihoterapie. Presupune un cadru care conține elemente de natură temporală (durata ședinței), spațială (locul în care se desfășoară ședințele) și normativă (reguli ce necesită a fi respectate atât de furnizorul, cât și de beneficiarul serviciilor psihologice), care se regăsesc specificate și în contractul de prestări servicii pe care îl semnezi și care sunt stabilite de comun acord. Referitor la spațiu, la fel cum la medic te duci la cabinet sau la spital, exact așa și psihoterapeutul are un cabinet la care este nevoie să mergi. Ca să consulte anumite zone ale corpului tău, nu te duci cu medicul în parc și te dezbraci acolo!!!!
Este extrem de important să știi că împărtășirea experiențelor personale este nevoie să se facă într-un cadru de intimitate și într-o relație terapeutică în care să te simți în siguranță. Pentru că este procesul tău personal, pentru că este povestea ta de viață, pentru că e dreptul tău la intimitate și sunt sigură că dacă ai ajuns acolo nu vrei să spui povestea ta tuturor.
Cadrul terapeutic trebuie să ofere clientului/pacientului/beneficiarului un spațiu de siguranță, încredere, regularitate și stabilitate, astfel încât să fie facilitat procesul terapeutic personal. Așadar, îndemnul meu pentru tine este să ai în minte toate aceste lucruri pentru a avea grijă să creezi și să obții, împreună cu terapeutul tău, un cadru potrivit pentru procesul tău personal.
Închei cu gandul de a-ți fi cu folos ce ți-am transmis astăzi, precum și să nu-ți lași nevoile ori problemele la îndemâna oricui!
Cu drag,
Florina