Am avut nevoie de mult timp și lucru cu mine ca să ajung să fac din iubirea de sine pâinea mea cea de toate zilele. De-a lungul timpului am testat mai multe metode, tehnici și instrumente, printre care și afirmațiile pozitive. Știu, poate că pe undeva, în interiorul tău, te îndoiești de ceea ce spun acum. Și eu am fost reticentă în urmă cu câțiva ani, când încercam să le dau o șansă. Și nu pentru că nu aș fi crezut în contribuția lor la îmbunătățirea calității vieții mele, ci pentru că nu eram obișnuită cu acest tip de practică. În terapie, noi denumim această reacție rezistență la schimbare. Care este firească, desigur! Până la un punct.
Rezistența la schimbare nu apare doar pentru că nu avem motivație și voință ca să facem schimbări în viața noastră, ci și pentru că aduce cu sine o noutate pe care nu am mai întâlnit-o până atunci și care, într-un fel, pare să nu se potrivească cu ceea ce am cunoscut noi, până la acel moment, despre modul nostru de funcționare și chiar despre cum să ne trăim viața.
Ce m-a motivat să încerc afirmațiile pozitive a fost, în primul rând, o metaforă pe care Louise Hay a folosit-o în cartea ei „Femei puternice”, care mi s-a părut genială la acel moment și care îmi pare la fel și acum. Sună așa:
”Există o bancă cosmică în care trebuie să ne depozităm contribuțiile noastre mentale. Când depozitul nostru devine suficient de mare, el începe să genereze profit, sub forma prosperității”.
Ceea ce a spus Louise Hay într-o formă metaforică seamănă cu ceea ce susține neuroștiința și anume că, datorită neuroplasticității creierului, acesta își permite să formeze și să reorganizeze conexiunile sinaptice, generând noi rețele neuronale. Unde este mai multă activare mentală, crește numărul de sinapse și, implicit, sporește noi rețele neuronale care facilitează crearea de noi tipare de gândire. Ce nu face creierul, din păcate, este să aleagă în locul nostru ce e bun și ce e rău, așa că aici intervine treaba noastră. Să îi dăm creierului informațiile pe care vrem să le „ruleze” și care să ne construiască povestea pe care vrem să o auzim despre noi înșine.
Pentru unii oameni pare grea treaba asta cu afirmațiile pozitive, dar știi cum e, de fapt? E la fel de simplu ca atunci când asculți o melodie. Poate că ai observat că atunci când pui o melodie pe repeat te trezești, din senin, că o fredonezi în minte. Creierul tău a „înmagazinat” mesajul repetitiv. La fel este și cu afirmațiile. Nu trebuie decât să le dai pe repeat.
Ce vreau să mai adaug este că afirmațiile pozitive pot fi un instrument pe care să îl folosești în practica ta de a aduce schimbare, însă nu ține locul unui proces terapeutic complex și nici nu este singurul instrument care provoacă schimbarea. Astfel că te invit să te deschizi la o perspectivă mai largă asupra schimbării, fiind restrictivă ideea că doar afirmațiile pozitive sau „gândirea pozitivă” sunt tot ce contează sau ai nevoie. Spun asta pentru că, în practica mea și nu numai, întâlnesc oameni care cred că tot ce au de facut ca să producă schimbări este doar să gândească mai pozitiv. Este necesar și util, dar nu suficient.
De-a lungul anilor am strâns agende întregi cu citate extrase din cărți care au avut o contribuție majoră la dezvoltarea mea personală. De acolo mi-am extras și creat propriile afirmații pozitive, care să fie cât mai congruente cu mine însămi. Iar astăzi simt să împărtășesc o parte din ele cu tine, gândindu-mă că poate unele te inspiră.
► „Odihnește-ți mintea în leagănul bunătății”
► „Ceea ce e în urma mea nu e în fața mea”
► „Nejudecând oamenii voi avea timp să ii iubesc”
► „Imi las inima să fie pătrunsă de iubirea celorlalți”
► „Sunt un izvor de lumină și frumusețe”
► „Mă iubesc pe mine chiar și atunci când greșesc sau nu reușesc de fiecare dată ce mi-am propus”
► „Mă iubesc pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce am realizat”
► „Îmi onorez singurătatea, căci ea mi-a creat drumul către autocunoaștere”
► „Sunt recunoscătoare anxietății mele pentru că mi-a oferit sensibilitatea ce mă definește”
► „Dacă mă ajută cineva nu înseamnă că am eșuat, ci înseamnă că nu sunt singură”
► „Totul se întâmplă pentru mine, nu mie”
► „Accept să fiu fericită fără să mă simt vinovată”
► „Las libertatea să trăiască în mine”
► „Picioarele mele merg, în capul meu e neputința”
► „Relațiile din viața mea sunt oportunități spirituale, nu schimburi de necesități”
► „Am voie să NU POT”
► „Sunt recunoscătoare vieții că mi-a oferit șansa de a cunoaște”
► „Oamenii din viața mea mă ajută să mă cunosc mai bine”
► „Este fantastic să nu-mi iau viața eroic”
► „De abia aștept ziua de mâine, pentru că devin mai frumoasă cu fiecare zi ce trece”
► „Așa cum viața are grijă de natură, va avea și de mine”
► „Adevărata călătorie de descoperire nu constă în căutarea unor peisaje noi, ci în a privi cu alți ochi”
► „Recunoașterea este procesul de calculare a locului în care mă aflu. Fără recunoaștere îmi este imposibil să îmi stabilesc cursul viitor”
► „Fac față durerii sufletești într-un mod care mă conduce către înțelepciune și la trăirea plenară, din toată inima, a vieții mele”
► „Imi păstrez mereu un anumit nivel de luciditate și cunoaștere pentru a putea deveni curioasă”
► „Imi acord permisiunea de a fi plină de entuziasm, de a mă distra și de a mă prosti”
► „Acceptarea luminează chipul. Refuzul îi dă frumusețea”
► „Nu-mi las nevoile și, cu atât mai mult dorințele, la discreția oricui”
► „Imi asum responsabilitatea pentru a mă angaja”
► „Dacă am inima sfâșiată, înseamnă că am încercat ceva”
► „Hambarul a ars și acum pot vedea luna”
► „Cum aș putea afla de ce e în stare viața dacă dețin mereu controlul?”
► „Vreau să fiu părtașă la experiența de a vedea cum este înăuntru dacă totul mi-ar fi luat din afară”
► „Viața îmi poate dărui mai mult decât aș putea eu vreodată să obțin singură”
► Ține minte! Mintea ta e ca o „bancă cosmică” care îți adună roadele. ◄
Cu recunoștință că m-ai citit,
Florina
Foto credit: Photographa – Cristina Petcu
Câteva surse bibliografice afirmații:
Louise Hay – „Femei puternice”
Brene Brown – „Curajul de a fi vulnerabil”, „Curajul în sălbăticie”, „Ridică-te puternic din cenușă”
Parker Palmer – „Lasă-ți viața să vorbească”
Michael Singer – „Experimentul renunțării”
Janis A. Spring – „După aventură”
Patricia Ferrell – „Cum să fii propriul psihoterapeut”