Uneori e chiar "enervant" să fii CONȘTIENT.
Că te forțează să lași ochii larg deschiși când ești obișnuit să îi ții închiși
Râdeam cu o clientă într-o ședință de-a noastră (pentru că felul în care povestea devenise amuzant pentru amândouă) despre un punct al dezvoltării ei personale în care a ajuns de când lucrăm împreună și care îi creează și o oarecare frustrare: să își conștientizeze mai bine emoțiile, stările și acțiunile pe care le are în anumite relații.
„Mă enervează că acum sunt conștientă de faptul că tot încerc să nu îl supăr pe celălalt”
Asta făcea și în trecut, doar că nu era revoltată, ci se simțea vinovată. Fiindcă nu era conștientă de faptul că făcea asta și că „prețul plătit” era propria fericire și alegerea de sine. Și o lua de la capăt. Mereu. Iar ciclul vinovăției se menținea.
Conștientizarea repetării pattern-ului, a fi atentă la ea, la nevoile ei, la ce își dorește, la ce nu mai este dispusă să accepte îi permite să aibă o nouă reacție: revolta, protestul, capacitatea de a spune „Nu mai vreau așa!”. Este un început a ceea ce noi psihologii numim „a învăța să spui NU, a pune limite în relații, a nu mai accepta ceva ce nu-ți face bine”. E un început de însănătoșire relațională. Cu sine și cu ceilalți.
A deveni conștient de sine poate fi chiar supărător, deranjant, dureros. Pentru că ne forțează să ne uităm, cu adevărat, la ce nu merge bine, la ce nu ne place, la ce nu mai suntem dispuși să tolerăm. E acolo, fix sub nasul tău și îți dai seama că vechiul mecanism de evitare nu-ți mai este la îndemână. S-a dus vălul de pe față. Te mai poți ascunde, dacă alegi asta în continuare, dar nu mai poți ascunde faptul că ești conștient.
E bună „revolta”! Când trebuie, cum trebuie și în relație cu cine trebuie!
Voteaza acest Articol
★★★★★
Uneori e chiar enervant sa fii conştient 0 (0 votes)